Întrebări frecvente privind Regulamentul (UE) 2023/1230 privind mașinile

Nu, și este important să clarificăm acest lucru: „Passeport Machine” este denumirea serviciului nostru, nu a unui document prevăzut de Regulament. Ceea ce impune Regulamentul sunt documente concrete: documentația tehnică din anexa IV, instrucțiunile de utilizare de la articolul 10 alineatul (7), declarația UE de conformitate din anexa V, marcajul și păstrarea tuturor acestora timp de zece ani. Pașaportul nostru reunește aceste documente în jurul unei mașini identificate, cu registrul său de probe și monitorizarea standardelor. Nu este o obligație suplimentară: este soluția noastră pentru a le face ușor de gestionat pe cele existente. Nimeni nu vă poate reproșa că nu dețineți un „pașaport al mașinii”; în schimb, vi se poate reproșa dacă nu prezentați documentația tehnică.

De la 20 ianuarie 2027. Textul publicat în JO L 165 din 29 iunie 2023 prevedea, într-adevăr, „14 ianuarie 2027” la articolul 54 al doilea paragraf. Rectificarea publicată în JO L 169 din 4 iulie 2023, pagina 35, a înlocuit această dată cu „20 ianuarie 2027”: punctele sale 5, 6 și 10 rectifică, respectiv, articolul 51 alineatul (2), articolul 52 alineatul (1) și articolul 54. Capcana poate fi observată și astăzi: versiunea HTML nerectificată din EUR-Lex arată în continuare „14 ianuarie 2027”, în timp ce textul consolidat poartă mențiunea rectificării și data de 20. Data opozabilă este cea rectificată.

Niciuna pentru noile introduceri pe piață. Articolul 54 face Regulamentul aplicabil de la 20 ianuarie 2027, iar articolul 51 alineatul (2) abrogă Directiva 2006/42/CE cu efect de la aceeași dată: nu există nicio perioadă în care cele două texte să coexiste la alegerea producătorului. Singura adaptare este articolul 52 alineatul (1), examinat mai jos. În schimb, mai multe dispoziții se aplicau deja anterior: articolele 26-42, privind notificarea organismelor de evaluare a conformității, din 20 ianuarie 2024; articolul 6 alineatul (7) și articolele 48 și 52, din 19 iulie 2023. Articolul 50 alineatul (1), privind sancțiunile, se aplică la rândul său de la 20 octombrie 2026: este cel mai apropiat termen din calendar.

Nu. Articolul 10 alineatul (1) impune obligații producătorilor „Atunci când introduc pe piață sau pun în funcțiune” o mașină, iar articolul 3 punctul 12 definește introducerea pe piață ca fiind prima punere la dispoziție a unui produs pe piața Uniunii. O mașină deja introdusă pe piață înainte de 20 ianuarie 2027 rămâne reglementată de Directiva 2006/42/CE, așa cum confirmă articolul 52 alineatul (1). În practică se aplică două rezerve. O modificare substanțială redeschide cazul și îl transformă pe autorul acesteia în producător (articolul 3 punctul 16 și articolul 18). Iar obligațiile angajatorului privind parcul său de mașini — verificări periodice, instruire, menținere în stare de funcționare — depind de alte reglementări și rămân pe deplin în vigoare: articolul 5 rezervă, de altfel, în mod expres statelor membre dreptul de a stabili cerințe privind instalarea și utilizarea.

Trebuie făcută distincția între două situații pe care practica le confundă frecvent. Articolul 52 alineatul (1) protejează produsele „care au fost introduse pe piață” în conformitate cu directiva înainte de 20 ianuarie 2027; iar articolul 3 punctul 12 definește introducerea pe piață ca fiind prima punere la dispoziție. O mașină care la acea dată se află încă în depozitul producătorului nu a fost, prin urmare, introdusă pe piață, indiferent de anul său de fabricație; un exemplar deja livrat unui distribuitor a fost introdus pe piață și poate continua să fie comercializat sub regimul directivei. Ceea ce decide este data primei furnizări, nu data fabricației și nici cea a facturării către clientul final. Regulamentul nu stabilește o dovadă tip: trasabilitatea acestei date se documentează mașină cu mașină, prin aviz de expediție sau contract.

Regulamentul nu conține dispoziții specifice pentru piața second-hand: noțiunea apare doar în considerentul 10, care vizează produsele „noi sau de ocazie” importate dintr-o țară terță. Încadrarea juridică depinde, așadar, de introducerea pe piață (articolul 3 punctele 11 și 12). O mașină de ocazie revândută în interiorul Uniunii a fost deja introdusă pe piață: nu intră în domeniul de aplicare al Regulamentului, cu rezerva constantă a modificării substanțiale (articolul 18). În schimb, o mașină second-hand importată dintr-o țară terță este introdusă pentru prima dată pe piața Uniunii: cel care o introduce este importator în sensul articolului 3 punctul 20 și suportă obligațiile de la articolul 13, al cărui alineat (2) presupune o documentație tehnică și un marcaj stabilite de producător. Punct de incertitudine asumat: Regulamentul nu soluționează cazul producătorului de origine care nu mai există; în practică, articolul 17 transformă importatorul în producător de îndată ce introduce produsul pe piață sub numele propriu.

Articolul 2 alineatul (1) stabilește perimetrul: mașinile, mașinile parțial finalizate și cinci familii de produse conexe — echipamente interschimbabile, componente de siguranță, accesorii de ridicare, lanțuri, cabluri și chingi, dispozitive detașabile de transmisie mecanică. Articolul 2 alineatul (2) enumeră apoi șaptesprezece excluderi, de la litera (a) la (q). Printre cele mai utile de știut: componentele de siguranță furnizate de producătorul mașinii ca piese de schimb pentru a înlocui componente identice; armele; mijloacele de transport aerian, pe apă sau pe rețelele feroviare, cu excepția mașinilor montate pe acestea; vehiculele reglementate de Regulamentele (UE) 2018/858, 168/2013 și 167/2013, cu excepția mașinilor montate pe acestea; navele maritime și unitățile mobile offshore; mașinile destinate unor scopuri militare sau polițienești; ascensoarele pentru puțurile de mină; și anumite produse electrice și electronice reglementate de Directiva 2014/35/UE sau 2014/53/UE — în special aparatele electrocasnice, echipamentele audio și video și echipamentele din domeniul tehnologiei informației —, însă nu și mașinile de imprimare aditivă pentru producerea de produse tridimensionale, care sunt exceptate în mod expres.

Anexa IV partea A enumeră cincisprezece elemente, de la litera (a) la (o). Baza este binecunoscută: descrierea completă și utilizarea preconizată, documentația privind evaluarea riscurilor însoțită de lista cerințelor esențiale aplicabile și descrierea măsurilor de protecție, desenele și schemele cu explicațiile necesare, rapoartele și rezultatele calculelor și încercărilor, mijloacele utilizate pe parcursul producției, o copie a instrucțiunilor de utilizare. Două puncte sunt specifice Regulamentului și lipsesc din majoritatea documentațiilor moștenite din Directivă: litera (m), care prevede punerea la dispoziție a codului sursă sau a logicii de programare a software-ului legat de siguranță în urma unei cereri motivate din partea unei autorități naționale; și litera (n), care solicită, pentru mașinile asistate de senzori, acționate de la distanță sau autonome ale căror operațiuni legate de siguranță sunt controlate prin date furnizate de senzori, o descriere a caracteristicilor generale, capabilităților, limitărilor, datelor și proceselor de dezvoltare, testare și validare. În sfârșit, litera (e) impune precizarea, în cazul aplicării parțiale a unui standard, a părților care au fost aplicate.

Cel puțin zece ani. Articolul 10 alineatul (3) obligă la păstrarea documentației tehnice și a declarației UE de conformitate la dispoziția autorităților de supraveghere a pieței timp de cel puțin zece ani de la introducerea pe piață sau punerea în funcțiune. Articolul 19 alineatul (2) adaugă o obligație distinctă și adesea omisă: păstrarea timp de cel puțin zece ani a identității operatorului economic care v-a furnizat un produs și a celui căruia i l-ați furnizat. Dacă declarația UE este furnizată în format digital, articolul 10 alineatul (8) al doilea paragraf impune ca aceasta să rămână accesibilă online pe întreaga durată de viață preconizată și, în orice caz, timp de cel puțin zece ani. Reprezentantul autorizat păstrează aceleași documente la dispoziție (articolul 12 alineatul (2) litera (a)), însă mandatul său nu poate acoperi niciodată întocmirea documentației tehnice și nici obligația de proiectare de la articolul 10 alineatul (1).

Depinde în totalitate de anexa I, iar răspunsul s-a schimbat față de Directivă. Se prezintă trei situații. Dacă respectiva categorie nu figurează în anexa I, se aplică controlul intern al producției — modulul A, anexa VI — fără organism notificat (articolul 25 alineatul (4)). Dacă figurează în anexa I partea B, modulul A este posibil numai cu condiția ca mașina să fie proiectată și fabricată în conformitate cu standarde armonizate sau specificații comune specifice respectivei categorii, care acoperă toate cerințele esențiale de sănătate și securitate relevante; în caz contrar, articolul 25 alineatul (3) al treilea paragraf trimite la examinarea UE de tip urmată de modulul C, la modulul H sau la modulul G. Dacă figurează în anexa I partea A, modulul A este exclus în orice circumstanță: articolul 25 alineatul (2) deschide doar trei căi, toate cu intervenția unui organism notificat.

Articolul 21 alineatul (1) îi stabilește obiectul: atestă faptul că a fost demonstrată îndeplinirea cerințelor esențiale aplicabile prevăzute în anexa III. Alineatul (2) îi stabilește forma: structura-tip din anexa V partea A, completată cu elementele specificate în modulul aplicat (anexele VI, VIII, IX sau X), actualizată permanent și tradusă în limba sau limbile cerute de statul membru în care este introdusă pe piață, pusă la dispoziție pe piață sau pusă în funcțiune mașina. Alineatul (3) impune o declarație unică atunci când mai multe acte ale Uniunii cer una, cu identificarea respectivelor acte și a referințelor lor de publicare. Alineatul (4) este cel mai scurt și cel mai greu: prin întocmirea declarației, producătorul își asumă responsabilitatea pentru conformitate. Poate fi digitală: articolul 10 alineatul (8) permite indicarea în instrucțiunile de utilizare a unei adrese de internet sau a unui cod lizibil de mașină, cu condiția menținerii accesibilității timp de cel puțin zece ani.

Articolul 24 alineatul (1) cere un marcaj vizibil, lizibil și de neșters pe mașină; ambalajul și documentele însoțitoare sunt admise doar atunci când acest lucru nu este posibil sau nu este justificat, având în vedere natura mașinii. Alineatul (2) stabilește momentul: înainte de introducerea pe piață sau punerea în funcțiune. Alineatul (3) adaugă numărul de identificare al organismului notificat atunci când procedura aplicată necesită intervenția acestuia, mai exact în cazurile de la articolul 25 alineatul (2) literele (a), (b) și (c) și de la articolul 25 alineatul (3) literele (b), (c) și (d). Principiile generale rămân cele de la articolul 30 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008, la care trimite articolul 23. La acestea se adaugă indicațiile de identificare de la articolul 10 alineatul (5) — denumirea modelului, a seriei sau a tipului, anul de fabricație, numărul de lot sau de serie —, datele de contact ale producătorului cu un punct de contact unic (articolul 10 alineatul (6)) și marcajul propriu-zis din anexa III punctul 1.7.3.

Dumneavoastră. Articolul 3 punctul 18 litera (a) definește drept producător persoana care produce produse sau care dispune proiectarea ori producerea respectivelor produse și le comercializează sub denumirea sau marca proprie. Subcontractarea proiectării nu transferă, așadar, nicio obligație legală: documentația tehnică, declarația UE și marcajul vă aparțin în continuare, iar articolul 12 alineatul (1) al doilea paragraf exclude explicit din mandatul unui reprezentant autorizat întocmirea documentației tehnice și obligația de proiectare de la articolul 10 alineatul (1). Ceea ce se negociază însă este contractul: ce livrabile aduce biroul de proiectare — calcule, rapoarte de încercare, scheme și, după caz, codul sursă sau logica de programare a software-ului de siguranță cerute de anexa IV partea A litera (m) —, în ce format și cu ce angajament de disponibilitate pe parcursul celor zece ani prevăzuți la articolul 10 alineatul (3).

Da, și fără circumstanțe atenuante. Articolul 3 punctul 18 litera (b) definește drept producător orice persoană care produce produse care intră în domeniul de aplicare al regulamentului și le pune în funcțiune pentru uz propriu. Mașina specială realizată de atelierul intern de mentenanță sau metode, bancul de probă ori linia asamblată intern sunt, prin urmare, supuse textului la fel ca o mașină vândută: evaluarea riscurilor conform anexei III partea B, documentația tehnică conform anexei IV partea A, procedura de evaluare de la articolul 25 și, ulterior, declarația UE și marcajul CE în temeiul articolului 10 alineatul (2). Nu există nicio derogare pentru uz intern. Excepția de la articolul 18 al treilea paragraf se aplică exclusiv utilizatorului neprofesionist care își modifică propria mașină și nu privește fabricarea.

Două cerințe noi în anexa III și două căi de prezumție. Punctul 1.1.9, „Protecție împotriva coruperii”, impune ca racordarea la un alt dispozitiv, chiar și la distanță, să nu ducă la o situație periculoasă; ca componentele hardware și software esențiale pentru conformitate să fie identificate și protejate împotriva coruperii accidentale sau intenționate; ca mașina să colecteze dovezi privind orice intervenție legitimă sau nelegitimă; și să poată furniza în orice moment, într-o formă ușor accesibilă, datele privind software-ul instalat de care are nevoie pentru a funcționa în condiții de siguranță. Punctul 1.2.1 extinde fiabilitatea sistemelor de control la „încercările răuvoitoare ce pot fi prevăzute în mod rezonabil ale unor terți”, limitează acțiunile mașinilor cu comportament autoevolutiv la sarcina și zona de deplasare definite și fixează două termene: un an pentru păstrarea datelor privind procesul de luare a deciziilor (mașini cu comportament autoevolutiv), cinci ani pentru înregistrarea intervențiilor și a versiunilor software-ului de siguranță încărcate (toate sistemele de control). În ceea ce privește prezumția, articolul 20 alineatul (9) recunoaște certificările emise în temeiul unui mecanism de securitate cibernetică din Regulamentul (UE) 2019/881 pentru aceste două puncte; iar Regulamentul (UE) 2026/1744 din 8 iulie 2026, la articolul 3, însărcinează Comisia să adauge la anexa III cerințe care să le preia pe cele din Regulamentul privind inteligența artificială, prin acte delegate aplicabile cel târziu la 2 august 2028.

Articolul 3 punctul 16 stabilește trei condiții cumulative și o alternativă finală pe care aproape nimeni nu o citează. Modificarea se efectuează prin mijloace fizice sau digitale după introducerea pe piață sau punerea în funcțiune; nu a fost prevăzută sau planificată de producător; afectează securitatea prin crearea unui nou pericol sau prin creșterea unui risc existent. Și este necesar, în plus, fie a) să impună adăugarea de elemente sau dispozitive de protecție a căror prelucrare necesită modificarea sistemului de control de securitate existent, fie b) adoptarea de măsuri de protecție suplimentare pentru asigurarea stabilității sau a rezistenței mecanice. Fără această ultimă parte, calificarea nu este îndeplinită. Ghidul privind modificarea substanțială și retrofitul dezvoltă tabelul de evaluare.

Articolul 18 primul paragraf consideră producător persoana fizică sau juridică ce efectuează modificarea substanțială și o supune obligațiilor de la articolul 10. Domeniul de aplicare este mai nuanțat decât se crede: dacă modificarea afectează doar siguranța unei mașini care face parte dintr-un ansamblu de mașini, obligațiile privesc doar respectiva mașină afectată, astfel cum se demonstrează în evaluarea riscurilor. Al doilea paragraf adaugă două obligații specifice: declararea pe propria răspundere exclusivă că mașina este conformă și aplicarea procedurii de evaluare a conformității de la articolul 25 alineatele (2), (3) și (4). Cu alte cuvinte, sfera de aplicare poate fi apărată, însă doar pe baza unei evaluări scrise a riscurilor, ceea ce inversează sarcina probei în caz de control.

Doar utilizatorul neprofesionist scapă de această calificare. Articolul 18 al treilea paragraf prevede că utilizatorul neprofesionist care efectuează o modificare substanțială a mașinii sale, pentru uz propriu, nu este considerat producător și nu este supus obligațiilor de la articolul 10. Totuși, articolul 3 punctul 36 definește utilizatorul profesionist drept persoana fizică sau juridică ce folosește o mașină ori lucrează cu aceasta în cadrul activității sale profesionale sau la locul de muncă. Consecința este clară: o întreprindere care modifică substanțial propria mașină, pentru propria producție, fără a o vinde vreodată, nu beneficiază de nicio derogare. Este producător în virtutea articolului 18, cu documentația tehnică și declarația pe care aceasta le implică.

Nu, atât timp cât înlocuirea este prevăzută de producător și nu schimbă nimic în ceea ce privește securitatea: articolul 3 punctul 16 cere o modificare neprevăzută sau neplanificată de producător, și un efect asupra securității, și necesitatea unor noi măsuri de protecție. Regulamentul merge mai departe într-un caz specific: articolul 2 alineatul (2) litera (a) exclude din domeniul său de aplicare componentele de siguranță destinate a fi utilizate ca piese de schimb pentru a înlocui componente identice și furnizate de producătorul mașinii. Chiar și așa, rămâne util să consemnați în scris faptul că problema a fost analizată. Ceea ce vă expune nu este întreținerea în sine, ci lipsa oricărei dovezi în ziua în care un control sau un accident ridică întrebarea în baza a ce anume a fost considerată nesubstanțială.

Regulamentul nu impune niciun formular standard; trebuie spus deschis și trebuie să vă feriți de oricine afirmă contrariul. Impune, în schimb, o obligație de rezultat. Articolul 18 primul paragraf delimitează sfera obligațiilor „astfel cum s-a demonstrat în evaluarea riscurilor”. Iar anexa III partea B punctul 1 descrie demersul așteptat: determinarea limitelor mașinii, inclusiv utilizarea necorespunzătoare ce poate fi prevăzută în mod rezonabil; identificarea pericolelor și a situațiilor periculoase; estimarea și apoi evaluarea riscurilor; în cele din urmă, reducerea acestora conform ordinii de prioritate de la punctul 1.1.2 litera (b). O evaluare utilă conține, prin urmare, descrierea modificării, criteriile de la articolul 3 punctul 16 examinate pe rând — inclusiv alternativa (a) sau (b) —, concluzia motivată, data și semnatarul. Dacă concluzia este „substanțială”, se întocmește documentația tehnică prevăzută în anexa IV partea A; în caz contrar, fișa semnată constituie dovada că problema a fost soluționată.

Da, iar textul o afirmă în mod expres: articolul 3 punctul 16 se referă la modificările efectuate „prin mijloace fizice sau digitale”. Criteriile rămân aceleași, ceea ce oferă o delimitare clară: o actualizare prevăzută și planificată de producător în evaluarea sa inițială nu întrunește primul criteriu; o refacere a logicii de siguranță scrisă de un integrator, care necesită noi elemente de protecție și o modificare a sistemului de control de siguranță, le întrunește pe toate. Chestiunea depășește de altfel Regulamentul privind mașinile: Directiva (UE) 2024/2853 privind răspunderea pentru produsele cu defecte consideră, la articolul 8 alineatul (2), producător al produsului orice persoană care îl modifică substanțial în afara controlului producătorului și care îl pune ulterior la dispoziție pe piață sau îl pune în funcțiune.

Articolul 3 punctul 20 definește importatorul drept persoana stabilită în Uniune care introduce pe piața Uniunii un produs dintr-o țară terță; coroborat cu articolul 3 punctul 12, termenul se referă la cel care îl introduce, nu la cel care îl revinde ulterior. Acesta din urmă este distribuitor în sensul articolului 3 punctul 21: orice persoană din lanțul de aprovizionare, alta decât producătorul sau importatorul, care pune la dispoziție pe piață un produs. Distribuitorul are propria listă de verificări la articolul 15 alineatul (2): mașina să poarte marcajul CE; să fie însoțită de declarația UE menționată la articolul 10 alineatul (8); să fie însoțită de instrucțiunile de utilizare și de informațiile menționate la articolul 10 alineatul (7), într-o limbă ușor de înțeles pentru utilizatori, stabilită de statul membru în care mașina urmează să fie pusă la dispoziție pe piață; iar producătorul și importatorul să fi respectat cerințele de la articolul 10 alineatele (5) și (6), respectiv de la articolul 13 alineatul (3). Articolul 15 alineatul (1) rezumă spiritul cerinței: acționarea cu diligența cuvenită în ceea ce privește cerințele Regulamentului.

Articolul 13 alineatul (2) primul paragraf enumeră patru verificări, nici mai mult, nici mai puțin: dacă producătorul a efectuat procedurile corespunzătoare de evaluare a conformității menționate la articolul 25; dacă producătorul a întocmit documentația tehnică prevăzută în anexa IV partea A; dacă mașina poartă marcajul CE menționat la articolul 23 și este însoțită de documentele necesare; și dacă producătorul a respectat articolul 10 alineatele (5), (6) și (8). La acestea se adaugă trei obligații proprii: să se asigure că mașina este însoțită de instrucțiunile de utilizare și de informațiile menționate la articolul 10 alineatul (7) (alineatul (4)); să își indice numele și datele de contact pe mașină sau, dacă acest lucru nu este posibil, pe ambalaj ori într-un document care însoțește mașina (alineatul (3)); și să garanteze că condițiile de depozitare sau de transport nu periclitează conformitatea mașinii pe durata în care se află în responsabilitatea sa (alineatul (5)). Alineatul (1) încape într-o singură frază: importatorii introduc pe piață numai mașini conforme.

Trebuie să fie în măsură să o pună la dispoziție, ceea ce nu este același lucru. Articolul 13 alineatul (8) primul paragraf prevede că, pentru o perioadă de cel puțin zece ani după introducerea pe piață, acesta păstrează la dispoziția autorităților o copie a declarației UE de conformitate și se asigură că documentația tehnică poate fi pusă la dispoziția respectivelor autorități, la cerere. Nuanța este de natură contractuală: documentația poate rămâne în mâinile producătorului, dar importatorul garantează obținerea acesteia, ceea ce presupune un angajament scris, opozabil, și o adresă funcțională. Al doilea paragraf extinde aceeași logică la codul sursă sau la logica programată, care sunt puse la dispoziție în urma unei cereri motivate din partea unei autorități naționale, dacă acest lucru este necesar pentru a verifica respectarea cerințelor din anexa III.

Importatorul, pe întregul lanț al articolului 13, în care niciuna dintre obligații nu este condiționată de cooperarea producătorului. Dacă producătorul nu a întocmit documentația tehnică din anexa IV partea A, articolul 13 alineatul (2) interzice pur și simplu introducerea pe piață: nu există opțiunea de a vinde mai întâi și de a reglementa ulterior. Odată ce produsul a fost introdus pe piață, articolul 13 alineatul (7) obligă la luarea imediată a măsurilor corective, a retragerii sau a rechemării și, în cazul în care mașina prezintă un risc, la informarea imediată a autorităților naționale competente din statele membre vizate. Producătorul stabilit în afara Uniunii poate desemna un reprezentant autorizat (articolul 12), dar articolul 12 alineatul (1) al doilea paragraf exclude din mandat întocmirea documentației tehnice și obligația de proiectare prevăzută la articolul 10 alineatul (1): documentația trebuie totuși realizată de cineva, iar acel cineva suportă riscul.

Nu, și este cel mai previzibil contencios din anii următori. Marcajul CE nu este altceva decât o afirmație a propriului producător (articolul 3 punctul 25); articolul 13 alineatul (2) obligă importatorul să verifice dacă procedura aplicabilă a fost într-adevăr respectată și dacă documentația există. Două aspecte impun o vigilență deosebită în privința celulelor robotizate și a echipamentelor de siguranță importate. Pe de o parte, anexa I partea A punctele 5 și 6 vizează componentele de siguranță și mașinile ale căror sisteme integrate prezintă un comportament complet sau parțial autoevolutiv, utilizând abordări de învățare automată care asigură funcții de siguranță: pentru acestea, articolul 25 alineatul (2) blochează modulul A, iar intervenția unui organism notificat este obligatorie. Pe de altă parte, anexa I partea B punctul 15 vizează dispozitivele de protecție concepute pentru a detecta prezența persoanelor — bariere optice, scanere laser —, pentru care modulul A presupune standarde armonizate care să acopere toate cerințele relevante. Consultați secțiunea privind standardele: pe acest punct anume, situația nu este teoretică.

Deveniți producător. Articolul 17 este explicit: importatorul sau distribuitorul este considerat producător și se supune obligațiilor prevăzute la articolele 10 și 11 atunci când introduce pe piață un produs sub denumirea sau marca sa ori atunci când modifică un produs deja introdus pe piață într-un mod care poate afecta conformitatea acestuia cu cerințele aplicabile. Pragul acestei a doua ipoteze este considerabil mai scăzut decât cel al modificării substanțiale de la articolul 3 punctul 16: este suficient ca respectiva conformitate să poată fi afectată, fără a fi necesar să se demonstreze un pericol nou sau măsuri de protecție noi. Reetichetarea sub marcă proprie nu este, așadar, o operațiune comercială neutră: ea transferă documentația tehnică, declarația UE, marcajul și răspunderea prevăzută la articolul 21 alineatul (4).

Nu, în principiu. Articolul 10 alineatul (7) primul paragraf prevede că „Instrucțiunile pot fi furnizate în format digital”. Rămân însă două rezerve imperative, și tocmai ele pun probleme. În primul rând, dacă utilizatorul solicită acest lucru la momentul achiziției, producătorul furnizează gratuit instrucțiunile de utilizare pe suport de hârtie în termen de cel mult o lună (al treilea paragraf). În al doilea rând, pentru mașinile destinate utilizatorilor neprofesioniști — sau care, în condiții previzibile în mod rezonabil, pot fi utilizate de aceștia chiar dacă nu le sunt destinate —, informațiile de siguranță esențiale pentru punerea în funcțiune și utilizarea în condiții de siguranță se furnizează pe suport de hârtie (al patrulea paragraf). Ghidul instrucțiunilor de utilizare digitale detaliază aplicarea practică a acestora.

Articolul 10 alineatul (7) al doilea paragraf le enumeră. a) Producătorul indică pe mașină — sau, dacă nu este posibil, pe ambalaj ori într-un document însoțitor — modul de accesare a instrucțiunilor digitale. b) Le prezintă într-un format care permite utilizatorului să le tipărească, să le descarce și să le salveze pe un dispozitiv electronic, astfel încât să le poată accesa în orice moment, „în special în timpul unei defecțiuni a mașinii”; această cerință se aplică și în cazul în care instrucțiunile sunt integrate în software-ul mașinii. c) Se asigură că acestea sunt accesibile online pe durata de viață preconizată a mașinii și timp de cel puțin zece ani de la introducerea pe piață. Durata de viață este definită la rândul său la articolul 3 punctul 34 și se întinde până în momentul în care mașina este eliminată definitiv, incluzând etapele de demontare și casare.

De la momentul solicitării, iar această solicitare trebuie formulată „în momentul achiziției” (articolul 10 alineatul (7) al treilea paragraf). Textul nu instituie, prin urmare, un drept permanent la suportul de hârtie, exercitabil ani mai târziu: el deschide un drept la momentul achiziției, pe care producătorul îl onorează ulterior gratuit în termen de cel mult o lună. Consecința este atât comercială, cât și de reglementare: întrebarea trebuie adresată în cadrul procesului de vânzare, iar răspunsul trebuie păstrat. Regulamentul nu specifică forma cererii, dovada transmiterii sau soluționarea unei cereri tardive: acestea sunt aspecte contractuale și este mai prudent să fie tratate ca atare decât să se pretindă că sunt deja rezolvate.

Articolul 10 alineatul (7) ultimul paragraf impune ca instrucțiunile de utilizare, informațiile de siguranță și informațiile prevăzute în anexa III să fie furnizate „într-o limbă care poate fi ușor înțeleasă de către utilizatori, astfel cum este stabilită de statul membru în cauză” și să fie clare, ușor de înțeles și lizibile. Prin urmare, statul membru de destinație este cel care stabilește limba, nu producătorul și nici contractul de vânzare. Există o singură excepție, în anexa III secțiunea 1.7.4 al doilea paragraf: instrucțiunile de întreținere destinate personalului specializat autorizat de producător sau de reprezentantul său autorizat pot fi furnizate într-o singură limbă oficială a Uniunii pe care o înțelege personalul respectiv. În plus, distribuitorul verifică acest aspect înainte de orice punere la dispoziție pe piață (articolul 15 alineatul (2) litera (c)).

Anexa III secțiunea 1.7.4.2 punctul 1 enumeră conținutul acestora de la litera (a) la (x). De la (a) la (u): denumirea comercială și adresa completă ale producătorului și, dacă este cazul, ale reprezentantului său autorizat; denumirea mașinii, cu excepția numărului de serie; declarația UE de conformitate sau adresa de internet ori codul care poate fi citit de un dispozitiv care oferă acces la aceasta; o descriere generală; desenele, diagramele și explicațiile necesare pentru utilizare, întreținere și reparații; o descriere a posturilor de lucru; utilizarea preconizată; avertismente privind modurile în care, din experiență, mașina nu ar trebui utilizată; instrucțiuni de asamblare, instalare și conectare; reducerea zgomotului și a vibrațiilor; punerea în funcțiune și, dacă este cazul, formarea operatorilor; riscurile reziduale; măsurile de protecție pe care trebuie să le ia utilizatorul, inclusiv echipamentele de protecție individuală; caracteristicile sculelor care pot fi montate; stabilitatea; transportul, manipularea și depozitarea, cu indicarea masei; modul de operare în caz de avarie sau de blocare; reglarea și întreținerea; piesele de schimb care afectează siguranța; și valorile emisiilor de zgomot transmis prin aer conform pragurilor de 70 dB(A), 63 Pa și 80 dB(A). Secțiunea 1.7.4.1 adaugă două principii de redactare: luarea în considerare a utilizării necorespunzătoare ce poate fi prevăzută în mod rezonabil și a nivelului de pregătire preconizat din partea operatorilor neprofesioniști.

Nu, iar motivul de neconformitate poate fi verificat cu textul articolului în față. O trimitere punctuală nu îndeplinește nici condiția a) — accesul trebuie să fie indicat pe mașină —, nici condiția c) — instrucțiunile trebuie să rămână accesibile online pe durata de viață preconizată și timp de cel puțin zece ani. De asemenea, nu permite formularea unui răspuns la întrebarea pe care o adresează o autoritate sau un expert după un incident: ce versiune exactă însoțea această mașină la momentul introducerii pe piață? Într-adevăr, instrucțiunile constituie un element al documentației tehnice: anexa IV partea A litera (i) impune includerea în aceasta a unei copii a instrucțiunilor de utilizare și a informațiilor prevăzute la secțiunea 1.7.4. Prin urmare, textul nu impune doar un fișier, ci un punct de acces permanent și versionat, al cărui istoric poate fi dovedit.

Niciunul. Articolul 20 alineatul (1) rezervă prezumția de conformitate produselor conforme cu standardele armonizate „ale căror referințe au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene”, în temeiul actului aplicabil. La 26 august 2026, pagina „Machinery” a Comisiei cuprinde doar acte adoptate în temeiul Directivei 2006/42/CE și nu s-a găsit în EUR-Lex nicio decizie de punere în aplicare care să publice standarde în temeiul Regulamentului (UE) 2023/1230. Referințele publicate în temeiul directivei figurează în prezent în Decizia de punere în aplicare (UE) 2023/1586 din 26 iulie 2023, care a abrogat Decizia (UE) 2019/436, modificată de șase ori — cel mai recent prin Decizia (UE) 2026/546 din 12 martie 2026, versiunea consolidată 02023D1586-20260515. În presa de specialitate circulă o dată pentru un prim pachet (sfârșitul anului 2026): aceasta nu provine de la Comisie, aspect pe care îl menționăm ca atare. Pagina de cerințe și standarde prezintă dublul statut, standard cu standard.

Nu ca prezumție automată. Prezumția este legată de o referință publicată în Jurnalul Oficial în temeiul actului aplicabil (articolul 20 alineatul (1)); o referință publicată în temeiul Directivei 2006/42/CE, abrogată de la 20 ianuarie 2027 prin articolul 51 alineatul (2), nu își transferă automat efectul asupra regulamentului. Din punct de vedere tehnic, nimic nu împiedică aplicarea aceluiași standard: anexa IV partea A litera (f) prevede expres cazul în care nu s-au aplicat standarde armonizate sau acestea au fost aplicate doar parțial, impunând în această situație descrierea celorlalte specificații tehnice aplicate pentru a satisface fiecare dintre cerințele esențiale aplicabile. Diferența dintre cele două situații nu este una juridică, ci documentară: este o muncă de justificare care trebuie prevăzută în calendar.

Versiunea 2023. Decizia de punere în aplicare (UE) 2024/1329 din 13 mai 2024, publicată în Jurnalul Oficial la 15 mai 2024, introduce în anexa I la Decizia 2023/1586 rândul 66a „EN ISO 13849-1:2023” și elimină rândul 66, care includea versiunea 2015. Însă articolul 3 din aceasta face ca această eliminare să se aplice de la 15 mai 2027: ambele versiuni coexistă, prin urmare, astăzi, iar cea din 2015 încetează să mai confere prezumție la 15 mai 2027, adică la aproape patru luni după data aplicării regulamentului. Orice documentație care citează încă versiunea din 2015 trebuie revizuită înainte de această dată și nu există niciun motiv de așteptare, deoarece versiunea care o înlocuiește este publicată încă din 2024.

Deoarece nicio versiune a acestui standard nu mai conferă prezumție de conformitate din 19 septembrie 2020. Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/1863 din 6 noiembrie 2019, publicată în JO L 286 din 7 noiembrie 2019, a retras referința EN 61496-1:2013 cu efect de la acea dată, pentru motivul expres indicat că nu mai îndeplinește cerințele pe care urmărește să le acopere — și fără standard de înlocuire. În ceea ce privește versiunea 2020, aceasta nu a fost publicată niciodată: căutarea pe text integral în lista recapitulativă a Comisiei din 30 martie 2026 nu oferă niciun rezultat. Consecința este rareori urmărită până la capăt: dispozitivele de protecție destinate detectării prezenței persoanelor figurează în anexa I partea B punctul 15, iar modulul A de la articolul 25 alineatul (3) litera (a) presupune o proiectare conformă cu standarde armonizate care reglementează toate cerințele esențiale relevante. În lipsa unui standard publicat, calea controlului intern se închide, iar al treilea paragraf al aceluiași alineat trimite la examinarea UE de tip, la modulul H sau la modulul G.

Nu în forma sa actuală. Articolul 20 alineatul (1) se referă la standardele armonizate în sensul articolului 3 punctul 24 din regulament, care trimite la articolul 2 punctul 1 litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012: o specificație tehnică nu intră în această categorie, iar căutarea pe text integral a numărului „15066” în lista recapitulativă a Comisiei din 30 martie 2026 nu oferă niciun rezultat. Aceasta rămâne un stadiu actual al tehnologiei util, care trebuie citat ca atare în documentație, niciodată drept temei pentru o prezumție. Până la apariția publicărilor în temeiul regulamentului, procedura aplicabilă este cea prevăzută de text: evaluarea riscurilor conform anexei III partea B; anexa IV partea A literele (e) și (f) — indicarea cu precizie a standardelor aplicate integral sau parțial și a altor specificații tehnice care acoperă restul cerințelor. Există două supape: articolul 20 alineatul (3) permite Comisiei să adopte specificații comune prin acte de punere în aplicare, care conferă aceeași prezumție (alineatul (6)); iar articolul 20 alineatul (10), introdus prin Regulamentul (UE) 2026/1744, permite, cu titlu tranzitoriu, utilizarea standardelor armonizate sau a specificațiilor comune din Regulamentul privind inteligența artificială pentru sistemele IA cu grad ridicat de risc. Comparația Directivă / Regulament prezintă aceste diferențe punct cu punct.

Autoritățile de supraveghere a pieței, în cadrul Regulamentului (UE) 2019/1020, la care trimite Regulamentul privind mașinile. Articolul 43 alineatul (1) descrie mecanismul: de îndată ce au motive suficiente să considere că un produs prezintă un risc, acestea evaluează produsul respectiv luând în considerare toate cerințele relevante prevăzute în regulament, iar „Operatorii economici relevanți cooperează cu autoritățile de supraveghere a pieței în acest scop, după cum este necesar.”. Dacă se constată neconformitatea, cer fără întârziere operatorului economic să întreprindă măsurile corective prevăzute la articolul 16 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2019/1020, într-un termen proporțional cu natura riscului, și informează organismul notificat corespunzător. În cazul în care măsurile nu sunt adoptate, articolul 43 alineatul (4) le obligă să asigure retragerea sau rechemarea produsului, să interzică sau să restricționeze punerea la dispoziție pe piață a acestuia și să se asigure că publicul este informat fără întârziere.

Tot ceea ce demonstrează conformitatea și nimic din ceea ce nu are legătură cu aceasta. Articolul 10 alineatul (10) pentru producător, articolul 13 alineatul (9) pentru importator și articolul 15 alineatul (6) pentru distribuitor sunt redactate în termeni aproape identici: în urma unei cereri motivate din partea unei autorități naționale competente, operatorul economic furnizează toate informațiile și documentația necesare, pe suport de hârtie sau în format digital, într-o limbă ușor de înțeles pentru autoritatea respectivă, și cooperează la orice acțiune de eliminare a riscurilor. La acestea se adaugă documentele păstrate la dispoziție timp de zece ani (articolul 10 alineatul (3)), identificarea furnizorilor și clienților păstrată timp de zece ani (articolul 19) și — numai în urma unei cereri motivate și numai dacă este necesar pentru verificarea conformității cu cerințele din anexa III — codul sursă sau logica de programare a software-ului legat de siguranță (articolul 10 alineatul (3) a doua teză și anexa IV partea A litera (m)). Secțiunea 1.2.1 din anexa III prevede în plus jurnale de înregistrare specifice, ce pot fi utilizate exclusiv pentru a demonstra conformitatea în urma unei cereri motivate: cel al intervențiilor și versiunilor de software de securitate încărcate, păstrat timp de cinci ani, pentru orice sistem de control; cel al datelor privind luarea deciziilor, păstrat timp de un an, pentru mașinile cu comportament autoevolutiv.

Regulamentul nu stabilește nicio sumă și se recomandă prudență față de cifrele vehiculate. Articolul 50 alineatul (1) încredințează statelor membre sarcina de a stabili normele privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor de către operatorii economici, sancțiuni „eficace, proporționale și cu efect de descurajare” care „pot să fie de natură penală în cazul încălcărilor grave”. Alineatul (2), astfel cum a fost rectificat, stabilește data de 20 octombrie 2026 ca termen-limită până la care statele membre trebuie să notifice aceste norme Comisiei: este cel mai apropiat termen din calendar, înainte de aplicarea efectivă. Pe lângă sancțiuni, articolul 46 reglementează neconformitatea formală, adesea prima constatată: marcajul CE nu a fost aplicat sau a fost aplicat cu încălcarea normelor, numărul de identificare al organismului notificat lipsește, declarația UE nu a fost întocmită sau a fost întocmită incorect, documentația tehnică nu este disponibilă sau este incompletă, datele prevăzute la articolul 10 alineatul (6) sau la articolul 13 alineatul (3) lipsesc, sunt false sau incomplete. Statul impune remedierea; dacă situația persistă, restricționează sau interzice punerea la dispoziție pe piață sau se asigură că produsul este rechemat sau retras (articolul 46 alineatul (3)).

Se suprapun două regimuri, iar confuzia între ele poate costa scump. În ceea ce privește conformitatea produsului, articolul 21 alineatul (4) este explicit: prin întocmirea declarației UE, producătorul își asumă responsabilitatea pentru conformitatea mașinii. Articolul 17 extinde această calitate la importatorul sau distribuitorul care își aplică marca sau modifică produsul, iar articolul 18 la autorul unei modificări substanțiale. În ceea ce privește repararea prejudiciului, se aplică Directiva (UE) 2024/2853 din 23 octombrie 2024 privind răspunderea pentru produsele cu defecte: aceasta abrogă Directiva 85/374/CEE cu efect de la 9 decembrie 2026, dată stabilită și pentru transpunerea sa (articolele 21 și 22), iar directiva veche continuă să reglementeze produsele introduse pe piață sau puse în funcțiune înainte de această dată. Articolul 8 alineatul (1) din aceasta vizează producătorul produsului, producătorul componentei și, în cazul în care producătorul este stabilit în afara Uniunii, importatorul, reprezentantul autorizat și, ulterior, furnizorul de servicii de logistică; articolul 8 alineatul (2) îl asimilează producătorului pe cel care modifică substanțial un produs în afara controlului producătorului și îl pune ulterior la dispoziție pe piață. Aceste texte se interpretează împreună cu un avocat, în funcție de faptele fiecărui caz: noi nu oferim consultanță juridică.

Trei categorii de aspecte, care sunt frecvent confundate cu acesta. În primul rând, utilizarea la locul de muncă: obligațiile angajatorului privind parcul său de mașini — verificările periodice, instruirea operatorilor, menținerea în stare de conformitate — depind de Directiva 2009/104/CE din 16 septembrie 2009 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentului de muncă la locul de muncă și de transpunerea sa națională, nu de regulament; de altfel, articolul 5 rezervă expres statelor membre posibilitatea de a stabili cerințe pentru instalare și utilizare, cu condiția ca acestea să nu permită modificarea unei mașini într-un mod incompatibil cu regulamentul. În al doilea rând, produsele excluse, enumerate la articolul 2 alineatul (2). În sfârșit, celelalte aspecte de conformitate: o mașină este adesea supusă altor acte ale Uniunii, aspect pe care articolul 21 alineatul (3) îl ia în considerare impunând o declarație UE unică care să menționeze toate actele aplicabile. Iar conformitatea în sine nu este niciodată delegabilă. Conformitatea îi revine producătorului. Importatorul își asumă obligațiile proprii de la articolul 13: introduce pe piață doar o mașină conformă și verifică dacă a fost urmată procedura de evaluare și dacă documentația tehnică există. Acesta devine el însuși producător în cazurile prevăzute la articolul 17. Rolul nostru este de a vă asista în elaborarea documentației, nu de a ne substitui dumneavoastră.